Интервью

Daniela-omul cifrelor și Daniela-omul cuvintelor au devenit, în timp, cele mai bune prietene

25 мая 2015

Журналист: Iuliana Mămăligă

Eroina acestui subiect poate fi numită o îmblânzitoare de cifre şi poezii. Îmbină cu succes teoria economică şi scrisul. Mai mult, are un blog de frumuseţe unde îşi împărtăşeşte experienţele despre sănătate, modă şi alimentaţie. Daniela Dermengi îşi divizează viaţa în studierea economiei şi în arta cuvântului, în poezie şi subiecte care necesită o analiză exactă şi bine documentată. Cât de bine îi reuşeşte acest lucru, ne spune chiar ea.

Dacă să fiu sinceră, cred că m-am născut să fiu un om al cuvântului, al cuvântului care de cele mai multe ori rimează cu emoția. Economia a apărut în viața mea absolut întâmplător și, așa cum obișnuiesc să-i zic, economia a fost un transplant reușit în corpul meu, deși unul dificil. De altfel, ador să excelez în domenii pentru care nu am o vocație dată de natură și unde realizarea înseamnă 99% muncă. Orice om de creație are nevoie de un punct de echilibru, al meu a fost și este economia. Astfel, mi-am șlefuit latura emoțională, mi-am ascuțit partea rațională și sunt mai pregătită să lupt pentru propria realizare. Pentru mine, sentimentul propriei valori este extrem de important.

Economia și activitatea de analiză economică a devenit preocuparea mea de bază, iar versurile și proza scurtă sunt astăzi o pasiune și chiar o necesitate de a-mi consuma potențialul creativ. Daniela-omul cifrelor și Daniela-omul cuvântului au devenit, în timp, cele mai bune prietene. Este o realizare de care sunt mândră. (râde)

“Lacrimi de Înger” este cartea pe care am lansat-o în anul 2004, când aveam 17 ani. Are 22 de poeme și a fost lansată pe 22 octombrie, cifra 22 având o semnificație deosebită pentru mine. În ordine cronologică, prima poezie scrisă de mine și care apare în carte este din 1997, adică de pe când aveam doar 10 ani. Scriu despre iubire nefericită, acesta rămâne un laitmotiv în majoritatea creațiilor mele.

Cartea a fost îngrijită, de la redactare și până la imagine, de Ana Manole. Tot la ea îmi voi duce și creațiile adunate în ultimii 10 ani, pentru a-mi împlini un nou vis literar. Abia aștept să-mi lansez o nouă carte, cu imagini artistice mult mai puternice, cu o doză bună de lirică erotică și chiar cu mai mult tupeu creativ.

O analiză economică este ca un părinte ce îmi cumințește copilul creativ din mine (râde). Dacă nu aș avea un blog, atunci nu aș avea o curte de joacă pentru acest copil, unde să se simtă liber și să râdă în voie. Cam asta este pentru mine blogul Ladylike la nivel de conținut – un loc unde limbajul zglobiu, pe care probabil l-ai și remarcat, pulsează.

Ca și proiect, Ladylike îmi reprezintă valorile și preocupările ce le am ca femeie – eleganța în comportament, rafinamentul vestimentar, stilul sănătos de viață, trucuri de înfrumusețare și tot așa mai departe. E simplu să scrii despre lucruri care te interesează.

Oamenii sunt o sursă foarte bună de inspirație. De aceea țin foarte mult să socializez cu persoane de la care am ce învăța sau cum îi mai numesc eu: oameni-enciclopedie, oameni care impresionează prin istoria vieții lor, oameni-pasăre Phoenix. Chiar și cei care rănesc pot genera o inspirație nebănuită.

Când este vorba despre subiecte economice, citesc foarte multă literatură străină, rapoarte, analize economice; mereu apar studii și concluzii noi în domeniu, teoria economică se schimbă, abordările simpliste nu mai funcționează. Mai am mult de lucrat la acest capitol, pentru că doresc să-mi internaționalizez abilitățile analitice, iar pentru aceasta este nevoie de experiență și nu numai profesională, ci și de viață. Din acest motiv, peste hotare faci un master și ajungi magistru la o vârstă trecută de 30 de ani, când ești destul de matur să înțelegi “economia vieții”. Eu merg pe 28 de ani și am două masterate deja. Nu zic că e de fațadă, pentru că mi-am luat în serios rolul de student, dar totuși mai am de lucrat la maturitatea mea profesională. Este de fapt o latură ce ține de Life Long Learning.

Dorințele vieții sunt secrete și mă impulsionează să fiu activă și “să caut motive de ce să fiu, dincolo de a fi pur și simplu”, precum spune sloganul blogului meu de poezie. Dacă e să mă întorc în adolescență, la originea acestor multitudini de activități a stat dragostea față de părinți – doream să-i fac să fie mândri, cei mai mândri, să-i scutesc de plata pentru studii, să câștig premii și diplome care să-i bucure faptul că au așa o fată. Ulterior, a venit dorința de a acumula experiență, de a mă dezvolta și a reuși să deschid uși care mai ieri îmi erau închise. Acum, îmi doresc aproximativ același lucru, dar cu o viziune mai clară asupra viitorului. Și revenind la dragostea pentru părinți, îmi doresc foarte mult ca să rămân în Moldova și să reușesc să le ofer lor și viitoarei mele familii o viață bună, iar eu ca femeie să mă simt împlinită acasă.

Nu cred că gândesc atât de profund atunci când intru într-o activitate sau alta, dar subconștientul nostru își face treaba oricum. Cert e că fac ceea ce îmi place. De un singur lucru îmi pare rău, că ziua are doar 24 de ore!

Ключевые слова: Daniela Dermengi